Am fost nevoita sa trec astazi pe la fostul nostru apartament, cel din Str. Apusului, pentru a ridica corespondenta ( care dupa mai bine de un an nu s-a acomodat cu noua noastra “celula”
). In primul rand, era atmosfera de iarna…iarna cu zapada…de fapt, de o duminica cu zapada, cand e alb pe jos, chiar si pe strada, si din cand in cand mai trece cate o masina linistit. Dar, ce pacat, nu era pic de zapada, dar frig da, insa linistea se datora lucrarilor ce au inchis strada. Mi-e dor de zapada…mi-e dor de o astfel de zi de duminica…
Revenind pe pamant, m-am indreptat catre scara mea, si cand deschid usa pam param: where am i, dude? De fapt, nu schimbasera decat peretii,ii acoperisera cu faianta/gresie/whateva, dar arata mult mai bine si mult mai curat. ok…nice change….urc primele scari, intru pe casa scarilor si ma izbeste….lift nou!!! ei nu se poate….atatia ani cat am locuit am dardait la unison cu liftul si acum…in my face. dar hey, bravo lor, ne place. Oricum, scarile au ramas la fel, aceleasi scari sparte la locul lor, usile parca s-au mai schimbat si ele. Surpriza placuta cand am auns in fata apartamentului: aceeasi usa, aceeasi sonerie, acelasi pres (pe care noi il tineam in casa insa….masuri de precautie, se intelege). Sort of..parca mergeam acasa, sau parca nu…parca we too have moved on fata de senzatia ciudata de la inceput, cand vedeam pe altcineva la balcon.
Si totusi…cate se schimba…si iti dai seama de schimbare cand deja nu mai tii pasul, cand deja renunti sa te mai intereseze, renunti sa-ti pese sau pur si simplu esti absent.
totul se schimba…we just have to keep up with the things that count