Pentru ca:
- daca intr-o zi esti mai degraba blonda, el ramane saten
- te ajuta sa-ti rezolvi problemele-blonde cu rabdare
- iti impinge masina cu tine la volan daca, sa zicem, ai ramas fara baterie
- maine dimineata se va trezi mai devreme ca la 6jumate sa-ti monteze bateria la loc
- iti da cea mai buna explicatie pentru problema cu masina: “ai parcat-o in alt loc”. adevarat! singura data cand nu am paracat-o la locul ei
- ii alearga si ii depaseste si ii opreste pe baietii de la giv-alert, doar ca sa le spuna ca nu suntem niste dubiosi
- se multumeste cu o corona drept rasplata
- iti mai si instaleaza Chicken Invaders 3
Pentru toate acestea si pentru multe altele, I LOVE YOU, BIG BROTHER!
PS: multumim de asemenea pentru ajutor si celor din B52 si Emmei pentru finantare, Liviei pentru gazduire, mamei Corinei pentru sarmale si, of course, tatei pentru indicatiile prin telefon.
What an evening!
Am fost nevoita sa trec astazi pe la fostul nostru apartament, cel din Str. Apusului, pentru a ridica corespondenta ( care dupa mai bine de un an nu s-a acomodat cu noua noastra “celula” 
). In primul rand, era atmosfera de iarna…iarna cu zapada…de fapt, de o duminica cu zapada, cand e alb pe jos, chiar si pe strada, si din cand in cand mai trece cate o masina linistit. Dar, ce pacat, nu era pic de zapada, dar frig da, insa linistea se datora lucrarilor ce au inchis strada. Mi-e dor de zapada…mi-e dor de o astfel de zi de duminica…
Revenind pe pamant, m-am indreptat catre scara mea, si cand deschid usa pam param: where am i, dude? De fapt, nu schimbasera decat peretii,ii acoperisera cu faianta/gresie/whateva, dar arata mult mai bine si mult mai curat. ok…nice change….urc primele scari, intru pe casa scarilor si ma izbeste….lift nou!!! ei nu se poate….atatia ani cat am locuit am dardait la unison cu liftul si acum…in my face. dar hey, bravo lor, ne place. Oricum, scarile au ramas la fel, aceleasi scari sparte la locul lor, usile parca s-au mai schimbat si ele. Surpriza placuta cand am auns in fata apartamentului: aceeasi usa, aceeasi sonerie, acelasi pres (pe care noi il tineam in casa insa….masuri de precautie, se intelege). Sort of..parca mergeam acasa, sau parca nu…parca we too have moved on fata de senzatia ciudata de la inceput, cand vedeam pe altcineva la balcon.
Si totusi…cate se schimba…si iti dai seama de schimbare cand deja nu mai tii pasul, cand deja renunti sa te mai intereseze, renunti sa-ti pese sau pur si simplu esti absent.
totul se schimba…we just have to keep up with the things that count
Luna noiembrie este luna torturilor. Din luna noiembrie incepe ingrasarea si ingrosarea stratului de slanina atat de deprimant. Luna noiembrie este luna scorpionilor, deci a majoritatii familiei mele. Am castigat cu 3 la 1 la 1. Luna noiembrie este luna in care familia Cherciu primeste cadouri…muuulte. Luna noiembrie este si luna sampaniei pentru copii. Luna noiembrie este luna parintilor, a stapanului, a ursuletului si a piticului. Luna noiembrie este luna prietenilor pentru ca toata lumea isi aduce aminte de cei mai sus mentionati. Luna noiembrie este luna distractiei pentru ca sarim din B52 in Pizzeria Capriciosa si apoi in Kid’s Planet(sau ma rog….o varietate pe aceeasi tema). Luna noiembrie rivalizeaza cu luna martie pentru titlul de luna florilor. Luna noiembrie….
Luna noiembrie e foarte…buna.
Am iesit ieri pana la cora, singurica singurica, la cumparaturi pentru prajiturele (care deja s-au terminat ). Fiind singura, am ocazia sa observ mai atent ce se intampla in jurul meu, si m-a uimit, intr-un sens pozitiv, sa vad atata fericire in jurul meu. A inceput cu “tinerii” din masina din fata mea, care la fiecare stop se pupau, radeau, erau numai ei. Intorc capul, pe trotuar doi prieteni matinali radeau la culme. In stanga, la florarie, un cuplu pe la vreo 30 de ani cumpara flori, mergeau intr-o vizita probabil si erau,iarasi, foarte foarte incantati… Incep si eu sa zambesc de voia buna din jurul meu. Ajung in cora si in timp ce urcam pe banda rulanta un baietel isi saruta mama cu drag. Pe banda vecina o familie mai mare pleca incarcata de cumparaturi si si se bucurau pur si simplu unii de prezenta altora..Nu e nimic neobisnuit, sigur, in aceasta sambata dimineata, dar parca lumea cam uita sa mai zambeasca. Si uite, ca in cateva minute, toti oamenii care mi-au iesit in cale au fost zambitori si senini…Parca e mai frumos asa…
Este..incredibil sa te uiti la Grey’s Anatomy dupa o vara de asteptare. Mda, poate ma obsedeaza serialul, dar ma atrage intr-un fel misterios. Totul a inceput prin sesiune, si a fost dragoste la prima..vizionare…Da,tin minte ca am vrut sa urmaresc la TV, da nu s-a putut,si am ajuns unele zile sa ma uit la 5 episoade pe zi. In fine, acum a revenit in viata mea (si nu doar a mea) dar cu portia, unul pe saptamana.
Anyway, tocmai ce am vazut primul episod din sezonul 4. Mh..gasesc o analogie intre ei, fostii interni, si noi, fostii boboci. De acum suntem mai mari, mai intelepti, am trecut prin anul 1, stim la ce sa ne asteptam si chiar putem sa-i invatam pe novici tips&tricks dobandite prin experienta. Dar, nu vreau sa vorbesc despre fecerepistii si fabizii(or something) de anul 2, ci despre sentimentul pe care mi l-a lasat episodul asta. Era ca si cum m-as fi reintalnit cu niste prieteni vechi, care se iubesc in their own twisted way. Si este un sentiment twisted de dragoste molipsitor..dar stii ca in final totul se va rezolva, ca va fi bine, nu Corina? Si zambesti cand ajung mai aproape de acel bine, si te infurii cand sunt atat de blegi incat dau cu piciorul la fericirea vietii lor. E ciudat, e singurul serial care ma impresioneaza atat de tare. Dar e ataaaaaaat de frumos…
Love the Grey. Love the love. Love to love.
